Spirala Chihlimbarului – Capitolul 1: Vise periculoase

Trezirea! Am o întrebare pentru voi, matinalilor: vă amintiți vreodată ce ați visat?

Visul meu a fost mai mult ca o viziune, imagine după imagine derulându-se în capul meu. Acum e de parcă un Mino s-ar fi așezat pe el!

Mai întâi, am fost purtată de vânt către un sat, un mic cerc de case înconjurate de câmpuri de orez. Satul era amplasat în inima unei văi, cu vârfuri înzăpezite în depărtare, dar nu am recunoscut locurile.

Apoi treceam prin sol, fără să pățesc nimic, într-o cameră întunecată. Probabil era un templu sau un mormânt, nu am putut vedea prea multe, cu excepția unei oale sau vaze în partea îndepărtată a camerei.

Ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost imaginea unei femei cu părul scurt roșu, haine roșii extravagante și un zâmbet blând. Era mama mea! Tata m-a lăsat să cred că ea se stinsese. Oare mă mințise? Să fie ea în viață? De ce nu a venit niciodată să mă caute?

Viziunea asta a părut atât de reală. Refuz să cred că a fost doar un vis. Poate, dacă găsesc satul, o găsesc pe mama! Cred că știu pe cineva care mă poate ajuta să dau de el. Asta dacă va dori să vorbească cu mine. Am auzit că Chamille nu umblă pe cărări prea nobile zilele astea.