Spirala Chihlimbarului – Capitolul 7: Moștenirea Chihlimbarului

La început, când lumina se diminuă, am crezut că mă aflu într-o vistierie plină cu aur. Apoi, ochii mi s-au obișnuit și mi-am dat seama că mă aflam într-un atelier demodat al unui fierar, iar totul în jur era acoperit cu rășină întărită de culoarea chihlimbarului.

Auzeam slab vocile lui Chamille și Egon de dincolo, strigându-mi numele, căutându-mă, dar știam că trebuie să înfrunt singură situația.

„În sfârșit!”, se auzi o voce tunătoare, de peste milenii și o formă fantomatică pluti în fața mea. Lanțuri galbene spectrale se întindeau din chihlimbarul din atelier spre spatele său, ținând-l prins în acest simulacru de casă.

„Skylor Chen.” Mi se făcu rău auzindu-l pe Maestrul Original rostindu-mi numele. „Te-ai descurcat bine, călcându-mi pe urme. Ai folosit Chihlimbarul pentru a diviza și cuceri. Aproape mă întristează că trebuie să ți-l iau, dar trebuie să mă refac dacă vreau să scap din această urnă!”

„Să te refaci? Vrei să spui...”

„Să îți iau corpul și să îți las spiritul aici, în locul meu. Ești o fată isteață!”

M-am întărit pentru luptă în timp ce rotițele se învârteau în capul meu. Oare Maestrul Chihlimbarului îmi trimisese în mod intenționat viziunile? Viziunea mamei mele fusese doar o minciună, menită să mă aducă aici? Oare căzusem direct în capcana lui, ca un țânțar în, ei bine, chihlimbar?

Am alungat aceste gânduri întunecate. Nu aveam de gând să îl las să-mi fure corpul și puterile fără să lupt.

„Urna tânjește după ceea ce poate absorbi, dar povestea mea nu se va termina aici. Puterea Chihlimbarului va fi din nou a mea!”

Dintr-o dată, întinse o mână spectrală și puteam simți cum îmi absoarbe puterea elementară! Ironic, nu?