Spirala Chihlimbarului – Capitolul 3: Carnavalul Steaua Roșie

Ei bine, am ajuns în sat chiar la apusul soarelui, iar în centru se desfășura un târg! „Carnavalul Steaua Roșie” îi adusese pe toți în piața satului. Era momentul perfect pentru a afla dacă cineva o cunoaște pe mama. Aveam doar fotografii vechi cu ea, dar asta era acum cea mai bună șansă pe care o aveam.

Lucrurile ar fi mers mai bine dacă Chamille ar fi ajutat, dar n-a rezistat să nu-și folosească puterea elementară și să dea peste cap carnavalul. Magicianul „Egon Extraordinarul” uluia mulțimea cu o coloană de scaune plutitoare, când o copie exactă a lui a sărit pe scenă și a început să-l numească pe el impostor! Concentrarea lui s-a destrămat, scaunele au căzut peste tot, iar mulțimea l-a scos pe bietul om de pe scenă în hohote de râs. Tipic lui Chamille!

Bagheta aia a ei era ciudat de cunoscută totuși. Mi-a amintit oarecum de Toiagul Elementelor pe care-l avea tata...

Din păcate, n-am avut noroc să aflu indicii despre locul în care se află mama. Dar am încercat niște găluști. Sunt destul de bune. Ale noastre sunt mai bune totuși. Evident.

Carnavalul se apropia de final pentru acea noapte, când am dat, în sfârșit, de Chamille, care a sugerat să vorbim cu artiștii. Deși eram supărată pe ea fiindcă nu mă ajutase, am considerat că e o idee bună... sau cel puțin așa mi s-a părut până am ajuns la rulota lui Egon Extraordinarul.

„Te-ai gândit să mă faci de râs în mijlocul numărului meu, nu-i așa? Lasă că-ți arăt eu ție!”

Abia ce-am deschis ușa, că un potop de piese de mobilier s-a năpustit asupra noastră!