Spirala Chihlimbarului – Capitolul 9: Epilog

Acum că Maestrul Original dispăruse și nu mai era niciun lanț în jurul meu, am revenit în corpul meu, rămânând cu Egon singuri printre ruine. Am fost dezamăgită să aflu că Chamille fugise cu unele dintre artefacte, dar mă pot ocupa de trădarea ei mai târziu. Egon mă ajută să adun celelalte relicve – știu un subsol sub Turnul Borg care ar fi perfect pentru acestea.

A fost un pic reticent în a preda bagheta Whirlwand (el o numise așa, nu eu), îngrijorat de faptul că ar putea fi considerat un impostor fără ea.

„Mă voi întoarce la șantier. Fără baghetă, nu voi fi niciodată altceva decât un impostor.”

„Nu”, l-am asigurat. „Poți fi autentic. Un magician adevărat.”

Sper să-mi urmeze sfatul.

Uitându-mă la Urna Dușmăniei, nu pot să nu mă gândesc la motivul pentru care a fost creat Chihlimbarul. Maestrul Original al Chihlimbarului fusese obsedat să ia ceea ce nu era al lui, ceea ce l-a condus pe o cale foarte singuratică, la fel ca pe tatăl meu.

Mă gândesc la prietenii mei și mă bucur că m-au ajutat să găsesc o altă cale, în care Chihlimbarul poate fi un instrument pentru munca în echipă, nu pentru furt. Unitate, niciodată invidie.

După toate întâmplările, mă întristează faptul că că am fost atât de ușor manipulată de către Maestrul Original al Chihlimbarului. Privind în urmă, viziunea mea pare îndoielnică. Poate că am vrut să cred în ea atât de tare încât m-am lăsat târâtă într-o capcană evidentă?

Poate că e timpul să accept că a plecat. Parcă o pierd din nou, dar dacă această aventură mi-a demonstrat ceva, este faptul că anumite lucruri mai bine rămân în trecut. În plus, am un viitor interesant în față.